De când am dat de acele programe de proiectare, îmi tot imaginez și desenez propriile mele vise. De la case la vile, de la mochetă la mobilă. Întotdeauna mi-am dorit să stau la casă, acum sunt într-un apartament, relativ mare, dar totuși, o casă.. Chiar dacă sunt cheltuieli mai mari, e altfel.

Casa perfectă, pentru mine, e micuță, camere cât pentru mine și viitorii copii, nu e neapărat să fie cu etaj, deși o terasă îmi surâde. Hai să încep cu începutul, culoarea pe dinafară nu contează, în interior, alb. Mobilă cât mai puțină, la ce aș avea nevoie să îmi umplu casa când un dulap îmi poate ajunge foarte bine pentru toate hainele, iar canapele și fotolii doar ca să fie acolo, nu am nevoie.

Totuși, un fotoliu ar fi necesar, pe care să pot sta relaxat, după o zi grea, cu un whisky în mână. Îmi place lumina, vreau geamuri cât mai mari, cât peretele, asta implică și o zonă liniștită cu o curte ceva mai mare. În curte o parcare pentru mașină și în rest gazon, nu țin să am flori, sau o grădină, nu prea îmi plac legumele.

Să revenim la casă, micuță, caldă și luminată. Dacă ar fi după mine nu aș pune nici perdele, dar sunt mulți curioși și cred că vor fi necesare. Pereții goi, fără tablouri sau alte chestii ce se puneau în trecut, vreau ceva mai simplu decât ce se vede în American Psycho.

Mi-ar plăcea să aibă și un așa numit beci, dar să fie o camera aranjată, în care să se poată sta, chiar trăi. Acolo aș ține toate jucăriile, de la o masă de tenis de masă, la diverse proiecte legate de calculator. Ah, sper să reușeșsc să îmi îndeplinesc acest vis, o casă așa cum îmi doresc ar fi cea mai mare realizare din viața mea, după familie, pe acest plan.