Complexul Oedip

În primele sale lucrări, Freud foloseşte expresiile "complex nuclear" sau "complex matern", termenul de "complex Oedip" (Ödipuskomplex) apare pentru prima dată în lucrarea "Zur Psychologie des Sexuallebens" ("Psihologia vieţii sexuale", 1910). După Freud, elaborarea unui "complex Oedip" constituie o etapă normală în dezvoltarea copiilor de sex masculin, mama fiind percepută din primul stadiu de dezvoltare drept aceea care îi oferă sânul pentru a se nutri, fapt care declanşează o primă senzaţie elementară de plăcere ("faza orală" a vieţii sexuale). Acest impuls iniţial de tandreţe este la originea complexului Oedip, care apoi evoluează în trei faze:

* Faza falică. Copilul de sex masculin începe să aibă intuiţia compotamentului sexual al părinţilor, între care ar exista o complicitate din care el este exclus. Sentimentul de frustraţie îi provoacă reacţii tipice, încercând să se interpună între tată şi mamă (de ex. intră în camera părinţilor fără să bată la uşă). Dezvoltă o rivalitate faţă de tată şi îşi exhibează penisul în prezenţa mamei.

* Teama de castrare. Tatăl capătă în reprezentarea fiului statura unei figuri autoritare susceptibilă să-l pedepsească. Fiul îşi imaginează castrarea fie ca o sancţiune din partea tatălui, în situaţia de rivalitate (complex Oedip "pozitiv"), fie ca o identificare cu mama, în dorinţa inversă de a-şi seduce tatăl (complex Oedip "inversat", care demonstrează ambivalenţa şi bisexualitatea umană potenţială). Impulsele sexuale sunt în această fază refulate şi pot genera traumatisme psihice şi stări nevrotice.

* Faza rezolutivă sau de identificare. Refularea impulselor sexuale durează până la adolescenţă, vârstă la care fiul se eliberează treptat de complexul Oedip şi îşi caută parteneri sexuali în afara părinţilor, construindu-şi propria personalitate cu elemente ce provin atât de la mamă, cât şi de la tată.